"Irumperi", Galeria C.A.V., Centrul Artelor Vizuale, Aprilie 2024, expozitie personala
Germinația și devenirea continuă a materiei, s-au transformat într-o preocupare a artistului pentru compoziții complexe structural, în al căror teritoriu vizual sunt plasate introspecții asupra ființei, relaționând arhitecturii diverselor forme cu ideea de disoluție și de renaștere a propriei noastre lumi, concrete sau imaginate. Artistul utilizează un desen detaliat, în care își folosește la maximum cunoștințele despre perspectivă, realizând suprafețe în care geometria este analizată în funcție de statutul subiectului dătătător de semnificații.
Cercetând teme care să îi armonizeze conceptual demersul, cu baze în rigorile desenului, Dragoș Botezat este atent la fragment, stranietatea unor lucrări fiind dată parcă de un aparat optic generând dezordine, cu ajutorul căruia se derulează planuri și semne ordonatoare.
Reunite sub titulatura de “Irumperi”, creațiile de până acum ne prezintă o elansare spațială a formei, deconstruită astfel încât să stimuleze osmoza dintre pasaje, dintre sintetice suprafețe vibrate de repetitive tușe, repunând atmosfera în mișcare și tensionând-o. Raportându-se la lucruri care trăiesc o clipă sau care au perenitate, prin ale căror labiriunturi se poate detecta o întreagă morfologie plastică, Dragoș Botezat implică axe de fugă, convergențe ale dreptelor, analizând un spațiu dinamizat, fără limite, compartimentat în adâncime sau în secțiuni și construind astfel un câmp vizual deschis. Multiplicarea elementelor contribuie la armonia și la echilibrul materializate în izbucniri de culoare, cu o pregnanță ce dezvăluie când gravitația, când imponderabilul.
Rar apar sugestiile unor siluete statornicind compoziția, inserția lor pe verticală, având semnificația de “axis mundi”, de liant între forme și registre, pe care le unifică în favoarea aspectului de ansamblu. Plăcându-i să se joace cu formele și cu vorbele despre universul creației sale, Dragoș Botezat evocă structuri efemere și simbolice, așa cum este valul, element primordial, aducător de neliniști, a cărei lume interioară este divizată în subvaluri, în fracțiuni expresive de linii și culori, care să releve episoade din prăbușirea și plenitudinea unui fenomen, la fel de puternic, dar și de fragil ca ființa, care se lasă dusă, se cufundă și reapare în mod glorios în status-ul său incert.
Aceste corespondențe între contexte sunt asociate cu vârstele omului, cu subterfugiile acestuia și cu perioadele lui de speranță și dezamăgire, afirmate de artist prin surprinzătoare adnotări picturale. Nu lipsesc nici referințele la Cosmosul aflat sub semnul divinității, nici la flori ca motiv al reevaluării desenului încărcat cu lumini și umbre, unde sunt statornicite observațiile detaliate ale structurilor naturale. Aici, artistul insistă analitic asupra frumuseții depline a formei și asupra problemelor de sudare a compoziției, regăsite inclusiv în lucrările cu tentă metafizică. În acestea, exagerarea alăturărilor perspectivale, senzația de ireal, capacitatea de a crea închipuiri cu mijloacele de configurare ale realității, determină o atmosferă halucinantă, însă strâns legată de rigorile geometriei și de strălucirea culorii.
Lucrările concepute structural sub forma unor casetoane din pânze de diferite dimensiuni, din care rezultă o singură compoziție, reprezintă grădini în care elementele vegetale sunt deconstruite astfel încât să sugereze o dinamică a suprafeței prin tușe repetate și irumperi ale materiei cromatice.
În acest câmp vizual, Dragoș Botezat elaborează spații printre elementele vegetale și dacă o lucrare induce ochiului un peisaj obținut din pensulații urmând o schema figurativă stilizată, într-o altă imagine, artistul abstractizează motivul pictural, trecându-l în sfera unui joc cromatic, unde subiectul plastic implică iluzia materiei imponderabile. Utilizarea tonurilor puternic pigmentate, vivante și prin alăturări potrivite, lasă lumina să alunece pe întreaga suprafață a compoziției, creând în jurul său impresia de prelungire a subiectului dincolo de limitele tabloului.
Ana Amelia Dincă, critic de artă
