Sâmbăta, 21 februarie, ora 14,00, în foaierul cinematografului "Independența" din Târgoviște, expoziția "Interstiții.Calm exhaustiv"a artistului Dragoș Botezat
Interesat de spațiile de respiro dintre elemente, de goluri ca o reverberație a esteticii personale, Dragoș Botezat implică în lucrările sale zone intermediare, de adaptare perceptivă a privitorului cu desfășurarea în crescendo a discursului vizual, din centru spre exterior și invers. Artistul face această cercetare prin numeroase intervale de contact între suprafețe și prin eliberarea materiei din corsetul pensulațiilor sau prin confirmare absolutului care vine din lumea sa subconștientă. Întregul context este abstract și se derulează în forme mari, al căror conținut este divizat de numeroasele și diversele adnotări picturale. Contradicția și bivalența, cu numeroasele lor înțelesuri, sunt sugerate direct, fiind așezate sub cupola echilibrului, a evoluției sistemului semantic, subordonat rațiunii ordonatoare. Antiteza dintre resursele morfologice și dinamica lor interioară este o caracteristică a picturii lui Dragoș Botezat și se petrece prin intermediul configurațiilor giroscopate, a căror mișcare creează trasee în adâncul ansamblului nonformal. O mulțime de pensulații urmând ducturi lineare modelate și ca lungime, dar și din perspectiva plasticității pe care o poate revela, susțin deplasarea însemnelor, devenite vibrații ale suprafeței, rezultate în urma aplicării adnotărilor de culoare repetate. Abordarea statică a compoziției nu se află printre preocupările artistului, materia picturală articulând o energie care se modifică în permanență și creează forme tranzitorii spre alte structuri abstracte. Devenirea este continuă prin interacțiunea dintre tușe, iar fluctuațiile între zonele tensionate și cele mai puțin concentrate în elemente induc un teritoriu vid, devenit centru de interes. Această organizare complexă este rezultatul explorării traseelor de culoare, unele saturate, altele alternând densitatea cu pigmentații mai pale, dând impresia de sedimente ale unor particule poziționate de mișcarea invizibilă a conținutului coloristic. În nici o lucrare nu există fisuri care să întrerupă cinetica interioară a sistemului pictural, ci doar secțiuni unde energia latentă a câmpului plastic se intensifică, zona respectivă devenind purtătoarea unor pulsații vizuale, integrând în conținutul ei golul abisal, recidivând în mai multe lucrări. În acestea, este sugerată tridimensionalitatea prin impresia unei profunzimi conice sau ovoidale, iar acest aspect vine din poziționări diferite ale sistemului de reprezentare care implică o percepție monoculară. În jurul acestui punct unic apare metafora cromatică înconjurată de linii de fugă ale căror axe mentale sunt amprentate cu atingeri spontane de pensulă, condiționând notele cromatice să elaboreze un halou în care mobilitatea culorilor să fluidizeze ritmuri expresive în relația dintre plin și gol. Contrabalansarea dintre planitate și impresia de volum în bidimensional are o intensitate similară unui areal unde privirea este atrasă și respinsă deopotrivă. Configurația face posibilă absența materiei în anumite părți ale spațiului de lucru, fiind angrenată de artist într-un arsenal de ordin conceptual, marcat prin spațiul alb din centrul lucrării, cu rol estetic și semnificație particularizată în funcție de percepție. Vidul este supus albului, fiind înconjurat de pictură, motiv pentru care strălucirea lui este pregnantă, fiind depozitarul culorilor spectrului solar. Dragoș Botezat îl tratează din unghiul purității primordiale, unde își are originea absolutul, liniștea deplină de aici potențând aglomerația vizuală din imediata ei apropiere. Accepțiunea pe care o dobândește această alternanță este legată găsirea expresivităților, de redimensionarea motivului artistic implicând un discurs original, prin care pot fi recunoscute unele repere, cum ar fi deformarea și decuparea, care vin în sprijinul unei ordini armonice, facilitând relațiile dintre părți și angrenând echipartiția schemei compoziționale în continuarea rolul ei în efectul de mobilitate continuă a suprafeței. În momentul când suportul de pictat este traforat, tăietura devine structură funcțională. Distribuindu-se în extremele lucrării și prelungindu-se pe suprafața simezei, valoarea ei se află în interdependență de tabloul care devine o anexă a acestuia, intrându-și în rolul de element ambiental, fără a i se știrbi din calitățile estetice. Apariția unor geometrii in extremis produce o confruntare între mai multe tipuri de vacuitate, zonele libere de orice configurație continuând problematica morfologică prezentă în lucrare prin sublinierea formelor decupate, făcând mai puternic spațiul dominat de lumină și creând premiza unor reflecții. Devenind un actant al discursului vizual, golul din pictura lui Dragoș Botezat este tăcerea dintre două respirații, un spațiu accesat continuu prin stabilitatea lui, lucrarea fiind sincopa lirică a ansamblului care aduce laolaltă plinul și golul.
Ana Amelia Dincă
